F O R M E   D E   E X E R C I T A R E   A   P R O F E S I E I   D E   A R H I T E C T

Exercitarea profesiei de arhitect se face fie în sectorul privat, liber, independent şi cu titlu individual, fie în sectorul public, având după caz, statutul de funcţionar public, cadru didactic în învăţământul de stat şi alte funcţii (art. 6 din Legea nr. 184/2001 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect).

La lucrările pentru care legea impune obţinerea autorizaţiei de construire, proiectele de arhitectură vor fi elaborate de un arhitect cu drept de semnătură (art. 3 alin. (2) din Legea nr. 184/2001).

De asemenea, planurile de urbanism zonale, PUZ, planurile de urbanism de detaliu PUD şi planurile de urbanism generale, PUG, supuse avizării sau aprobării, vor fi elaborate de arhitecţi cu drept de semnătură (art. 3 alin. (2) din Legea nr. 184/2001).

Dreptul de semnătură se dobândeşte odată cu înscrierea în TNA, conform Legii nr. 184/2001.

Pentru exercitarea profesiei de arhitect în sectorul privat, un arhitect cu drept de semnătură poate constitui, la alegere:

-          birou individual de arhitectură,

-          birouri de arhitectură asociate,

-          societăţi civile profesionale de arhitectură,

sau îşi pot desfăşura activitatea în temeiul unor contracte de muncă sau al unor convenţii civile de prestări servicii. Indiferent de modalitatea de exercitare a profesiei, arhitecţii cu drept de semnătură pot angaja salariaţi.

Societăţile comerciale care desfăşoară activităţi de proiectare şi care nu au în cadrul personalului un arhitect cu drept de semnătură, pentru întocmirea documentaţiilor de urbanism şi a proiectelor de arhitectură supuse aprobării sau autorizării, vor folosi serviciile unui arhitect cu drept de semnătură încheind cu acesta contract individual de muncă sau convenţie civilă de prestări servicii (art. 13 alin. (4) din Legea nr. 184/2001).

I.       Biroul individual de arhitectură

Arhitectul va declara la filiala Ordinului de care aparţine forma de exercitare a profesiei.

Înfiinţarea biroului individual de arhitectură presupune:

1.      Completarea cererii pentru înregistrarea biroului de către filială (formular existent la filială)

2.      Completarea actului de înfiinţare a biroului (formular existent la filială),

3.      Eliberarea de către filiala OAR a unei dovezi de înregistrare a înfiinţării biroului,

4.      Copie de pe certificatul de arhitect cu drept de semnătură,

5.      Dovada de sediu (copie cf., copia contractului de închiriere sau de comodat).

Înregistrarea la Direcţia Generală a Finanţelor Publice se face depunând un dosar care cuprinde:

1.       Declaraţie de înregistrare fiscală pentru persoane fizice române, cu domiciliul în România (formular IMP 1.3, M.F. cod:14.13.01.10/2) + modelul ştampilei şi sigla

2.       Copie de pe buletinul de identitate sau cartea de identitate

3.       Copie de pe certificatul de arhitect cu drept de semnătură (certificat de liberă practică).

Bunurile afectate exercitării profesiei de arhitect, utilizate în cadrul biroului individual, au regimul juridic al bunurilor proprii, prevăzut de art. 31 lit. c) C. fam. Raporturile contractuale se stabilesc între titularul biroului individual şi client. 

Direcţia Finanţelor Publice asimilează biroul individual cu persoana fizică autorizată (denumirea biroului individual este formată din numele şi prenumele solicitantului, în ordinea stabilită de acesta, urmat de denumirea “birou individual de arhitectură”).

Costurile înfiinţării biroului individual sunt:

-          certificatul eliberat la cererea şi pe cheltuiala solicitantului

-          declaraţia de înregistrare fiscală

-          ştampila

-          copie a actului de identitate.

Veniturile din activităţi independente (profesii liberale) se determină în sistem real, pe baza datelor din evidenţa contabilă organizată şi condusă în partidă simplă.

Veniturile, cheltuielile şi impozitul pe venit sunt determinate conform “Reglementărilor cu privire la norme de venit prevăzute prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2001 privind impozitul pe venit, în vigoare începând cu 1 ianuarie 2002. Cota de impozit nu mai este prevăzută de ordonanţă, ca în precedenta reglementare (O.G. nr. 73/1999), ci este stabilită periodic prin ordin al ministrului finanţelor publice, ordin care se publică în Monitorul Oficial.

Contabilitatea în partidă simplă se conduce cu ajutorul Registrelor de Contabilitate (cap. III din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii). Registrele obligatorii pentru biroul individual sunt:

-          Registrul Jurnal de Încasări şi Plaţi

-          Registrul Inventar

-          Registrul unic de control

-          Fişa de evidenţă pentru formularele cu regim special

-          Fişa mijlocului fix.

De regulă, lista registrelor necesare este dată de administraţiile financiare la momentul depunerii documentelor pentru înregistrarea formei de exercitare a profesiei.

În acestea se înregistrează documentele justificative: chitanţa, factura, factura fiscală, ştatul de plată, ordin de deplasare etc.

Registrul Jurnal de Încasări şi Plăţi şi Registrul Inventar se numerotează, se şnuruiesc şi se înregistrează la organele fiscale.

Sunt scutite de TVA persoanele care exercita profesia de arhitect într-una din formele prevăzute de lege (Legea nr. 547 din 17 octombrie 2001, art.3: "d) persoanele care exercită profesii libere, cum ar fi: avocaţii, notarii publici, indiferent de forma de exercitare a profesiei, arhitecţii, inginerii, consultanţii, auditorii financiari, experţii contabili şi tehnici, contabilii autorizaţi, sau alte profesii asemănătoare desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii").

Impozitul pe venit este determinat conform OG nr.7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit.

Contribuabilul care începe o activitate în cursul anului fiscal este obligat sa depună la organul fiscal competent o declaraţie referitoare la veniturile şi cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului (art. 63 alin.1 din OG nr. 7/2001). Prin „producerea evenimentului”, în sensul legii, se înţelege înregistrarea la filiala teritorială a înfiinţării biroului individual (a birourilor asociate sau a societăţii civile); deci depunerea declaraţiei estimative la organul fiscal trebuie făcută în termen de 15 zile de la această dată, în caz contrar cei în cauză putând fi obligaţi la plata unei amenzi.

Contribuabilii au obligaţia să completeze şi să depună la organul fiscal competent (în raza căruia se află sursa de venit) o declaraţie de venit global precum şi declaraţii speciale până la data de 31 martie a anului următor celui de realizare a venitului.

II. BIROURILE DE ARHITECTURĂ ASOCIATE

Birourile individuale de arhitectură se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei, drepturile arhitecţilor titulari (cu drept de semnătură) ai birourilor individuale păstrându-si caracterul personal; birourile individuale se pot asocia pentru a-şi crea facilităţi economice, păstrându-şi individualitatea în relaţiile cu clienţii.

Altfel spus, asocierea birourilor poate avea două laturi/scopuri: exercitarea în comun a profesiei (unele proiecte executate în comun, altele separat) sau exploatarea în comun a unor mijloace materiale: spaţiu, salariaţi comuni, dotări tehnice etc.

Birourile individuale de arhitectură se pot asocia prin contract de asociere.

În cazul birourilor de arhitectură asociate, bunurile necesare exercitării profesiei aparţin în proprietate exclusivă sau în coproprietate pe cote părţi titularilor birourilor individuale care s-au asociat. Spre exemplu, dacă doi arhitecţi hotărăsc să desfăşoare activitatea în această formă şi cumpără împreună un spaţiu, imobilul respectiv le va aparţine în coproprietate pe cote părţi (în proporţia stabilită prin actul de cumpărare), cota parte ideală din dreptul de proprietate (1/2, spre exemplu), constituind bunul lor propriu, potrivit art. 31 lit. c  din C. fam.

De asemenea, birourile de arhitectură asociate pot avea salariaţi pe care să îi folosească în comun.

În ceea ce priveşte cheltuielile pentru exploatarea în comun a spaţiilor şi a utilităţilor necesare (telefon, fax, computer etc.), ca şi cele pentru plata salariaţilor comuni, acestea se suportă de birourile asociate în proporţia stabilită prin actul de asociere.

Contractul de asociere se încheie în forma scrisă între arhitecţii titulari ai birourilor individuale.

Înfiinţarea birourilor de arhitectură asociate presupune:

1.   Procedura prezentată pentru înfiinţarea biroului individual de arhitectură

2.   Redactarea şi semnarea Contractului de asociere, conform legii

3.   Depunerea cererii pentru înregistrarea asocierii birourilor individuale de arhitectură (aceasta fiind însoţită de o copie a Contractului de asociere).

Costurile înfiinţării birourilor de arhitectură asociate vor fi similare cu cele de la înfiinţarea biroului individual.

Aspectele fiscale vor viza fiecare birou individual în parte deoarece prin asociere se folosesc în comun bunurile şi, eventual, salariaţii dar se păstrează individualitatea birourilor asociate.

III. SOCIETATEA CIVILĂ PROFESIONALĂ DE ARHITECTURĂ

Se constituie în condiţiile legii de către doi sau mai mulţi arhitecţi cu drept de semnătură, prin contract de societate şi statut.

În conformitate cu art. 1491 combinat cu art. 1492 al. 2 şi art.1513 din Codul civil, societatea civilă este un contract prin care două sau mai multe persoane fizice sau juridice, se obligă fiecare faţă de celelalte, sa pună în comun aportul lor material şi/sau de muncă, spre a constitui un fond şi să desfăşoare împreună, o activitate, în vederea atingerii unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiind împărţite între ele.

Societatea civilă nu are calitate de comerciant, nu încheie acte subiective de comerţ (art. 4 Cod comercial) şi nu poate efectua nici acte obiective de comerţ (art. 3 Cod comercial).

Societatea civilă nu are personalitate juridică (art. 1507 şi art. 1520, 1521 Cod civil).

Esenţa societăţii civile este caracterul sau lucrativ, patrimonial, întrucât membrii săi urmăresc realizarea unor foloase materiale (venituri) pe care să le împartă între ei, astfel cum se prevede prin art. 1491 Cod civil.

În societatea civilă, fiecare asociat se obligă să-şi pună aportul social şi să desfăşoare activitatea la care s-a obligat.

Raportul civil se naşte între client şi societatea civilă profesională, serviciile profesionale urmând a fi îndeplinite de oricare dintre arhitecţii desemnaţi de conducerea societăţii civile profesionale, fără a se cere opţiunea clientului.

Contractul de societate civilă profesională şi statutul acesteia sunt încheiate în formă scrisă între arhitecţii asociaţi.

Cererea de înregistrare a acestei forme de exercitare a profesiei de arhitect – societate civilă profesională de arhitectură – se semnează de către toţi asociaţii şi se depune la filiala OAR de care aparţin asociaţii. Cererea va fi însoţită de o copie a Contractului de societate.

Contractul de asociere încheiat în formă scrisă trebuie să cuprindă date referitoare la:

-          părţile contractante

-          obiectul de activitate şi sediul societăţii civile

-          contribuţia asociaţilor în bunuri şi drepturi

-          cota procentuală de participare a fiecărui asociat la veniturile sau pierderile din cadrul societăţii civile

-          desemnarea asociatului care sa răspundă pentru neîndeplinirea obligaţiilor faţă de clienţi şi faţă de autorităţile publice

-          condiţii de încetare a societăţii civile.

Contractul de societate se înregistrează la organul teritorial fiscal în raza căruia îşi are sediul societatea civilă, în termen de 15 zile de la încheierea acestuia.

Societatea civilă are obligaţia să depună la organul fiscal competent declaraţii anuale de venit, care vor cuprinde şi distribuţia venitului net/pierderii pe asociaţi, până la data de 15 martie a anului următor. În această ipoteză se depun două declaraţii: una pentru societate, care va conţine veniturile şi cheltuielile estimate ale societăţii, şi una pentru fiecare asociat, care va conţine veniturile sale, determinate procentual din veniturile brute ale societăţii (veniturile totale ale societăţii minus cheltuielile acesteia), în funcţie de procentul stabilit pentru fiecare asociat prin actul constitutiv.

Venitul/pierderea anuală realizată în cadrul societăţii civile profesionale de arhitectură se distribuie asociaţilor proporţional cu cota procentuală de participare conform contractului de societate (Ordonanţa Guvernului nr. 7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit).

Unul din beneficiile neîndoielnice ale Legii nr. 184/2001 îl reprezintă prevederea din art. 46, care prevede caracterul deductibil al cheltuielilor efectuate pentru investiţii, dotări şi alte utilităţi în primii trei ani de la data constituirii formelor de exercitare a profesiei de arhitect. Această prevedere impune următoarele precizări:

-          se aplică numai formelor de exercitare liberală a profesiei, deoarece societăţile comerciale au un regim fiscal distinct (de altfel, un text similar a existat în legea avocaţilor şi în legea notarilor);

-          este uimitor faptul că textul pare să fi rămas în vigoare până acum, deşi textele similare din legile unor profesii asemănătoare (avocaţi, notari) au fost abrogate; ultimul exemplu sugestiv este al textului corespunzător din Legea executorilor judecătoreşti din decembrie 2000, care a fost abrogat prin OG. nr. 7/2001; concluzia: pentru a beneficia de acest text, a cărui rămânere în vigoare este o necunoscută în raport cu politica faţă de reglementările similare, arhitecţii trebuie să îşi constituie cât mai repede formele de exerciţiu liberal al profesiei şi să încerce să investească în organizarea lor, pentru a beneficia de caracterul deductibil al cheltuielilor.

IV. SOCIETATE COMERCIALĂ CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ (Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, modificată şi completată ulterior, republicată în M. Of. nr. 33 din 29 ianuarie 1998)

S.R.L. se constituie prin statut – dacă are asociat unic – sau prin contract şi statut – dacă are mai mulţi asociaţi (maxim 50).

Actul constitutiv se semnează de către toţi asociaţii şi se încheie în forma autentică.

Capitalul social la SRL nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei.

În cazul în care într-un SRL părţile sociale sunt ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de unic asociat, are drepturile şi obligaţiile ce revin adunării generale a asociaţilor.

Dacă asociatul unic este administrator îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate.

În cazul asociatului unic aportul în natură va fi evaluat în cadrul unei expertize de specialitate.

Asociatul unic dacă este şi administrator al SRL-ului poate beneficia de pensie ca la asigurările sociale de stat în măsura în care a vărsat contribuţia la asigurările sociale.

Asociatul unic dacă are şi calitatea de administrator nu va putea dobândi calitatea de angajat al societăţii al cărei administrator este.

Asociaţii SRL-ului răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.

O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o singură societate cu răspundere limitată.

O societate cu răspundere limitată nu poate avea ca asociat unic o altă societate cu răspundere limitată alcătuită dintr-o singură persoană.

Înfiinţarea societăţii cu răspundere limitată se supune prevederilor OG nr. 76/2001 (privind simplificarea procedurilor de înfiinţare şi înregistrare a societăţilor comerciale).

Practic, etapele parcurse cu ocazia înfiinţării unei societăţi comerciale cu răspundere limitată sunt următoarele:

1.   Redactarea statutului societăţii denumit şi act constitutiv

2.   Deschiderea contului

3.   Vărsarea capitalului social

4.   Declaraţia privind cazierul (poate fi obţinută de la poliţie sau se dă o declaraţie pe proprie răspundere în faţa judecătorului delegat de la Oficiul Registrului Comerţului)

5.   Dovada sediului (extras de carte funciară a proprietarului imobilului şi copia contractului de  închiriere sau a contractului de comodat)

6.   Dosarul cuprinzând actele menţionate mai sus se depune la Registrul Comerţului, urmând procedura de autorizare a sediului – aceasta însemnând obţinerea celor cinci avize şi autorizaţii: de la Mediu, Protecţia Muncii, PSI, Sanitară, Sanitar-Veterinară. Pentru obţinerea acestora sunt necesare întocmirea unor memorii tehnice. Aceste memorii sunt prezentate fiecăruia în parte pentru obţinerea avizului respectiv. Mai este de menţionat bonul de ordine care va fi ridicat la prima oră de program de la Registrul Comerţului şi care va permite intrarea în departamentul care va elibera avizul sau autorizaţia dorită.

7.   Termenul de soluţionare a avizelor este de 20 zile lucrătoare – interval în care avizatorii sunt obligaţi să dea un răspuns.

8.   Dosarul cuprinzând acum toate avizele se depune din nou la Registrul Comerţului pentru obţinerea înregistrării societăţii cu răspundere limitată, termenul de rezolvare fiind tot de 20 zile lucrătoare

9.   Publicarea în Monitorul Oficial al României, partea IV

10. Înregistrarea societăţii la Direcţia de Finanţe Publice.

Costurile înfiinţării unei societăţi cu răspundere limitată sunt:

-          capitalul social                                                                    2 000 000 lei

-          taxe avize şi autorizaţii                                                       2 000 000 lei

-          taxe M. Of., taxe judiciare timbru, prelucrare date etc.      5 000 000 lei

-          TOTAL                                                                               9 000 000 lei.

Din textele legii rezultă că legiuitorul nu a înţeles să elimine caracterul comercial al actului de creaţie arhitecturală: art. 13 alin. 4 vorbeşte despre societăţi comerciale care desfăşoară activităţi de proiectare şi întocmesc documente de urbanism şi arhitectură; asemenea activităţi sunt acte de comerţ deoarece sunt desfăşurate de societăţi comerciale. Aşa fiind, se pune problema dacă un arhitect poate exercita concomitent profesia în cadrul unei societăţi comerciale şi în cadrul unei forme liberale „clasice” (birou individual, birouri asociate, societate civilă).

Răspunsul nu poate fi dat decât tot în contextul legii şi ţinând cont de caracterul de excepţie al incompatibilităţilor: orice incompatibilitate reprezintă o restrângere a capacităţii de folosinţă a persoanei şi orice astfel de restrângere trebuie să fie reglementată de lege în mod expres şi trebuie să fie interpretată literal, adică strict în litera textului de lege. Or Legea arhitecţilor stabileşte doar două incompatibilităţi, în art. 11 lit. a şi b; nu pot fi deduse alte incompatibilităţi prin interpretarea unor texte de lege, dacă ele nu sunt expres prevăzute.

De aceea, chiar dacă soluţia este în mod evident stranie în raport cu configuraţia clasică de profesie liberală a profesiei de arhitect, un arhitect poate – cel puţin în condiţiile legii actuale – să îşi desfăşoare activitatea concomitent atât într-o formă de exerciţiu liberal al profesiei, cât şi într-o societate comercială, indiferent de forma ei.

Societatea comercială are obligaţia de a organiza şi conduce contabilitate în partida dublă, conform Legii contabilităţii.

În măsura în care SRL-ul îndeplineşte condiţiile cerute de lege, el poate fi inclus în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii (microîntreprinderi sau IMM-uri), statul român încurajând dezvoltarea acestora printr-o serie de facilităţi prezentate în Ordonanţa Guvernului nr. 24 din 26 iulie 2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

V. SITUAŢIA EXERCITĂRII PROFESIEI ÎN CONDIŢIILE DECRETULUI-LEGE NR. 54/1990

Aceasta este o chestiune care îi preocupă pe arhitecţii care au profesat în această formă până la intrarea în vigoare a Legii nr. 184/2001. Este de observat că legea nu prevede această modalitate alături de celelalte forme de exercitare a profesiei: cele clasic liberale şi cea comercială. Faţă de această realitate legislativă, precum şi faţă de faptul că exercitarea profesiei în această modalitate este practic identică – şi din punct de vedere profesional, şi din punct de vedere fiscal – cu exercitarea profesiei într-un birou individual, toţi arhitecţii aflaţi într-o atare situaţie trebuie să opteze pentru una din formele de exercitare a profesiei prevăzute de Legea nr. 184/2001.

În ceea ce priveşte modalităţile de exercitare a profesiei de arhitect, Consiliul de conducere al OAR a decis în şedinţa din data de 21 ianuarie 2002 următoarele:

1. posibilitatea practicii profesionale a tuturor formelor, în paralel, fără restricţii, cu respectarea legislaţiei specifice şi fiscale
2. recomandarea către arhitecţii titulari autorizaţi în baza Decretului-lege nr. 54/1990 să renunţe la această formă şi să îşi înfiinţeze birouri individuale de arhitectură pentru a beneficia de facilităţile fiscale prevăzute de Legea nr. 184/2001 art. 46.

Este adevărat că art. 6 din Legea nr. 184/2001 prevede că “exercitarea profesiei de arhitect se face fie în sectorul privat, liber, independent şi cu titlu individual, fie în sectorul public, unde arhitecţii îşi exercită profesia având după caz statutul de funcţionar public, cadru didactic în învăţământul de stat şi alte funcţii, fiind supuşi prevederilor legilor speciale şi regulamentelor sau statutelor instituţiilor respective “ şi că, într-o interpretare gramaticală, expresia “fie……….fie………..” are înţelesul de “ori una ori alta“. Totuşi, după s-a arătat mai sus, incompatibilităţile trebuie să fie expres prevăzute de lege şi nu pot fi deduse doar pe cale de interpretare. În acelaşi timp, în interpretarea unui text legal, nu poate fi utilizată o singură metodă de interpretare, deoarece rezultatul ar putea să fie unilateral, contrar voinţei legiuitorului. De aceea, metodele de interpretare trebuie folosite concomitent: metoda logică, metoda gramaticală, metoda interpretării sistematice (textele unui act normativ trebuie interpretate prin raportarea unora la altele şi la ansamblul legii), metoda interpretării teleologice (ţinând cont de voinţa legiuitorului).

Aşa fiind, chiar dacă interpretarea gramaticală a art. 6 ar duce aparent la concluzia că, spre exemplu, un arhitect care activează ca profesionist în sectorul privat n-ar putea fi, concomitent, şi cadru didactic sau n-ar putea exercita o altă funcţie publică, interpretarea sistematică, teleologică, inclusiv comparaţia cu reglementarea altor  profesii liberale duce la o altă concluzie.

Astfel, singurele incompatibilităţi exprese sunt cele din art. 11, iar acelea sunt strict determinate. Faţă de această reglementare expresă, precum şi în raport cu ansamblul legii – din care rezultă că legiuitorul a avut o atitudine extrem de flexibilă faţă de modalităţile de exercitare a profesiei, expresia „fie…, fie…” din art. 6 nu mai poate fi interpretată ca având un caracter de excludere reciprocă a celor două variante, ci trebuie citită în sensul că „profesia se poate exercita şi în sectorul public şi în sectorul privat, cu respectarea incompatibilităţilor expres prevăzute de lege”.

De altfel, ar fi absurd ca – faţă de caracterul liberal al profesiei şi faţă de specificul procesului de formare profesională a arhitecţilor – să se considere că arhitecţii nu pot fi şi cadre didactice în învăţământul superior de specialitate. O atare interpretare ar fi contrară principiilor unei profesii liberale, aşa cum este ea înţeleasă în spaţiul continental, dar şi într-o deplină contradicţie cu reglementarea similară a tuturor celorlalte profesii liberale în spaţiul românesc: în reglementări mult mai restrictive decât aceea a profesiei de arhitect, cum sunt legea avocaţilor sau legea notarilor publici, dualitatea practician-cadru didactic este una din puţinele compatibilităţi permise de legile respective (aceeaşi fiind, bineînţeles, situaţia şi în ceea ce îi priveşte pe medici).

Probabil că în viitor se vor aduce modificări şi completări la Legea nr. 184/2001 aşa cum s-a procedat în cazul Legii cu privire la exercitarea profesiei de avocat. Aceasta, deşi a fost publicată prima dată în 1990, a suportat ulterior modificări şi completări. În martie 2001, este publicat Statutul profesiei de avocat în care, de exemplu, se precizează:

“Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;

b) ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.

Art. 15

Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu:

a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau judeţene;

b) activitatea didactică universitară şi de cercetare de specialitate juridică;

c) activitatea literară şi publicistică;

d) funcţia de arbitru, mediator sau conciliator, în condiţiile legii.

Art. 45

(1) Incompatibilitatea prevăzută la art. 14 lit. c) din lege priveşte exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ, în sensul că prin aceste fapte avocatul se angajează personal sau în numele unui comerciant să efectueze o operaţiune comercială care îi angajează răspunderea.

(2) Sunt incompatibile cu exercitarea profesiei de avocat:

a) faptele personale de comerţ exercitate cu sau fără autorizaţie;

b) calitatea de asociat într-o societate comercială în nume colectiv, de comanditar într-o societate comercială în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni;

c) calitatea de administrator într-o societate comercială cu răspundere limitată sau într-o societate comercială în comandită pe acţiuni;

d) calitatea de preşedinte al consiliului de administraţie sau membru în comitetul de direcţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni.

(3) Avocatul poate fi asociat sau acţionar la societăţile comerciale cu răspundere limitată sau la cele pe acţiuni sau membru în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni.”

STUDIU DE CAZ (încasări, cheltuieli, venit sau profit) pentru: birou individual, SRL, IMM

1.   BIROU INDIVIDUAL

Preţ negociat: 25 000 $

Pentru Biroul individual (neplătitor de TVA), cheltuielile pe care le înregistrează vor avea inclus TVA-ul pe care îl plăteşte furnizorilor.

Cheltuieli de subproiectare    - instalaţii: 3 000 $ + 570 $ =3 570 $

                                               - structuri : 8 000 $ + 1520 $ = 9520 $

Cheltuieli salarii contracte individuale de muncă: 200 x 12 = 2400 $

Cheltuieli remuneraţii convenţii civile :  200 $

Alte cheltuieli (consumabile, combustibil, chirii): 3 000 $ + 570 $ = 3570 $

Pentru calcularea venitului brut se scad cheltuielile din încasări:

Venit brut = 25 000 –3570 - 9520 -  2400 - 200 - 3570 = 5740 $

Impozit venit = 1800 $ (calculat pe baza normelor legale)

Venit net = 3940 $

3940 % : 12 = 328 $ / luna (venit lunar net)

Având în vedere concurenţa (societăţile comerciale) care la tariful minimal îşi vor adăuga şi TVA, înseamnă că un birou individual îşi poate negocia preţul pe lucrare până la cel mult preţul minim negociat de o societate comercială. În cazul nostru până la cel mult 25 000 $ + 19% = 29 750 $.

Să considerăm că preţul negociat este 29 000 $.

Venitul brut = 9740 $.

Impozit pe venit = 3327 $

Venit net = 6413 $ Rezultă că arhitectul titular al biroului individual va înregistra un venit anual de cel puţin 3940 $ şi de cel mult 6423 $

Lunar va fi un venit de cel puţin 328 $

Avantaje pentru această formă de exercitare a profesiei de arhitect:

-          costuri mici pentru înfiinţarea biroului de arhitectură

-          procedura simplă la înfiinţare

-          cheltuieli mai mici la nivel de birou individual (posibilitatea folosirii în comun a salariaţilor şi a patrimoniului în cazul birourilor de arhitectură asociate)

-          organizarea şi conducerea evidenţei contabile în partidă simplă

-          pentru beneficiarii persoane fizice preţul negociat cu un birou de arhitectură va fi mai atractiv decât cel negociat cu o societate comercială

-          unele facilităţi în ce priveşte achiziţia de mijloace fixe necesare exercitării profesiei de arhitect (conform prevederilor legale).

Dezavantaje:

-          beneficiarii plătitori de TVA nu vor putea să-si deducă această taxă pe valoare adăugată, dar vor putea negocia un preţ mai mic pe lucrare cu biroul individual decât cel la care ar ajunge negociind cu o societate comercială

-          pentru lucrările mari biroul individual va subcontracta, păstrându-si calitatea de proiectant general şi/sau va angaja personal

-          arhitectul titular al biroului individual răspunde pentru prejudiciile aduse cu întreaga sa avere.

2.   Societate comercială cu răspundere limitată (SRL)

Preţ negociat: 25 000 $ + TVA (4750 $) = 29750 $

Cheltuieli de subproiectare    - instalaţii: 3 000 $ + 570 $ =3 570 $

                                               - structuri : 8 000 $ = 1520 $ = 9520 $

Cheltuieli salarii contracte individuale de muncă: 200 $ x 12 = 2400 $

Cheltuieli remuneraţii convenţii civile : 200 $

Alte cheltuieli (consumabile, combustibili, energie electrică, chirii etc.) = 3000$ + 570$=3570$

Pentru societăţile comerciale plătitoare de TVA profitul brut impozabil se calculează scăzând din venituri (fără TVA) cheltuielile (fără TVA).

Profit brut impozabil: 25 000 – 3000 – 8000 – 2400 – 200 – 3000 = 8400 $

Impozit pe profit = 8400 X 25% = 2100 $

Profit net = 8400 – 2100 = 6300 $

Dacă se repartizează asociaţilor profitul net se va numi dividend şi va suporta impozitul pe dividend de 5%.

Impozit dividend = 6300  5% = 315 $

Dividende : 6300 – 315 $ = 5985 $.

În funcţie de numărul de asociaţi această sumă se va împărţi.

Sunt de reţinut următoarele aspecte cu privire la societăţile comerciale şi profesia de arhitect:

-          ca o excepţie de la regulă este reţinută situaţia în care o societate comercială desfăşoară şi activităţi de proiectare. În acest caz, dacă SC nu are în cadrul personalului un arhitect cu drept de semnătură, este obligată ca pentru proiectele la care sunt necesare autorizaţie şi aviz, să angajeze cu contract individual de muncă sau cu convenţie civilă de prestări servicii, un arhitect cu drept de semnătură;

-          Legea nr. 31/1990 republicată în Monitorul Oficial al României nr. 33/29 ianuarie 1998, art. 72 şi art. 1 din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă prevăd că asociatul unui SRL cu asociat unic care are şi calitatea de administrator nu poate fi şi angajat al SRL-ului;

-          tot Legea nr. 130/1999 la art. 2 lit. b) stabileşte când o persoană fizică nu poate dobândi calitatea de salariat cu contract individual de muncă (atunci când există legi speciale conform cărora persoana fizică îşi desfăşoară activitatea);

-          societatea comercială nu va avea ca obiect principal de activitate proiectarea; dacă ar avea ca obiect de activitate principal proiectarea, nu va putea angaja cu convenţie civilă de prestări servicii un arhitect cu drept de semnătură.

Avantajele unei Societăţi comerciale care desfăşoară şi activităţi de proiectare:

-          beneficiarii plătitori de TVA îşi vor putea deduce TVA-ul, dar preţul negociat pe lucrare va fi mai mare decât cel la care ar fi putut ajunge cu un birou individual

-          dacă SC are capitalul social mare, credibilitatea SC va spori

-          dacă SC are capitalul social minim va fi avantajată din punct de vedere al răspunderii (va răspunde pentru prejudicii în limita capitalului social)

-          la cheltuieli mari este diminuat profitul şi implicit impozitul pe profit, dar şi dividendele vor fi mai mici

Dezavantaje:

-          cheltuieli mari pentru înfiinţarea societăţii comerciale

-          procedura complicată, înfiinţarea societăţii: 40 zile lucrătoare

-          preţ negociat mare la lucrări (respectarea tarifelor minimale şi TVA-ul)

3.   Microîntreprinderea (face parte din categoria întreprinderilor mici şi mijlocii aşa cum sunt definite de Legea nr. 133 din 20 iulie 1999)

Preţ negociat: 25000 $ + TVA (4750 $) = 29750 $

Cheltuieli de subcontractare – instalaţii: 3000 $ + 570 $ = 3570 $

                                              – structura: 8000 % + 1520 $ = 9520 $

Cheltuieli salarii contracte individuale de muncă: 200 $ x 12  = 2400 $

Cheltuieli remuneraţii convenţii civile: 200 $

Alte cheltuieli (consumabile, energie electrică, combustibili, chirii): 3000 $ + 570 $ = 3570 $

Impozit pe venit: 25 000 $ X  1.5 % = 375 $

Venit net: 25 000 – 3000 – 8000 – 2400 – 200 – 3000 – 375 = 8025 $

Impozit dividende: 8025 X 5% = 401 $

Dividende: 8025 $ – 401 $ =7642 $

Aceste dividende se vor împărţi la numărul de asociaţi.

Pentru a se încadra la aceasta categorie (IMM), o societate comercială trebuie să întrunească cumulativ condiţiile:

-          Să fi fost înfiinţată până la 31 decembrie al anului precedent celui în care solicită acordarea facilităţilor pentru o microîntreprindere.

-          să aibă până la 9 angajaţi

-          să fie cu capital integral privat

-          cifra de afaceri să fie până la 100 milioane Euro.

În aceste condiţii, societatea comercială va fi impozitată prin aplicarea cotei de 1,5% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale obţinute şi va beneficia şi de alte facilităţi stabilite prin OG nr. 24/2001 privind impunerea microîntreprinderilor.

Avantaje:

-          impunerea cu 1,5% a veniturilor trimestriale

-          beneficiarii plătitori de TVA îşi vor putea deduce TVA-ul, dar preţul negociat pe lucrare va fi mai mare decât cel la care ar fi putut ajunge cu un birou individual

-          dacă SC are capitalul social mare, credibilitatea SC va spori

-          dacă SC are capitalul social minim va fi avantajată din punct de vedere al răspunderii (va răspunde pentru prejudicii în limita capitalului social)

-          investiţiile din profit în active corporale şi necorporale amortizabile se scad din impozitul datorat în condiţiile legii (OG nr. 24/2001)

-          când a definit microîntreprinderea, legiuitorul a avut în vedere societăţile comerciale – cele care au ca obiect principal de activitate activităţile comerciale , import, export, producţie – şi a prevăzut facilităţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea acestei categorii de societăţi comerciale; aceste facilităţi se referă la licitaţii unde au prioritate IMM-urile, la importul de utilaje necesare procesului de producţie, la export etc.

Dezavantaje:

-          la investiţii şi cheltuieli mari impozitul pe venit nu este diminuat

-          cheltuieli mari pentru înfiinţarea societăţii comerciale

-          procedura complicată, înfiinţarea societăţii: 40 zile lucrătoare

-          preţ negociat mare la lucrări (respectarea tarifelor minimale şi TVA-ul)

-          imposibilitatea ca arhitecţii asociaţi cu drept de semnătură să-şi poată exercita acest drept în cadrul societăţii ai cărei asociaţi sunt (pentru semnarea proiectelor fiind nevoiţi să angajeze un arhitect cu drept de semnătură).

08.02.2002

NOTĂ. Prezentul material nu poate utilizat integral sau parţial decât cu acordul OAR.